| descriere | | Descrierea stării actuale :
accesoriu arhitectural decorativ, inclus în zidul de incintă al mănăstirii şi aflat în stânga intrării
Istorie:
Se pare că Golia a fost, chiar înainte de mijlocul secolului al XVIII-lea, un centru de distribuire a apei în oraş, aşa cum sugerează şi o însemnare a lui Ioan Neculce despre cele petrecute la Iaşi, în 1687. Oraşul fiind ocupat de polonezi şi de cazaci, mulţi locuitori au căutat să se adăpostească în mănăstirile fortificate. Apa de băut se vindea scump, din cauza numărului mare de refugiaţi şi „era în Golia oca de apă un potronic” (Ion Neculce:1982, p.312). Cişmeaua a fost adăugată „casei apelor” cu ocazia lucrărilor de reparaţie de la mijlocul secolului XVIII şi din anii imediat următori, fiind încastrată în zidul de incintă, spre exterior. A fost scoasă în stradă ca urmare a măririi debitului de apă, în 1766, prin lucrările poruncite de Grigore Ghica Vodă (Monumente istorice bisericeşti..:1974, p.308). S-a refăcut în 1803 şi în 1823 (Radu Popa:1966, p.17). Are unele decoraţii sculptate, geometrice şi vegetale, care combină elemente de baroc oriental şi de artă neoclasică specifică începutului de secol XIX. Apa curgea intr-un mic bazin de piatră în formă de scoică.
Faptul memorabil:
Mai ales după ce Alexandru Moruzi a refăcut cişmeaua, în 1803, veneau aici boierii din oraş „care mergeau cu familiile lor de luau dulceaţă cu apă rece” (Dan Bădărău, Ioan Caproşu:2007, p.208)
Bibliografie:
BĂDĂRĂU, Dan; CAPROŞU, Ioan, Iaşii vechilor zidiri, Iaşi, Editura Demiurg, 2007.
NECULCE, Ion, Opere. Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte, ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, Editura Minerva, 1982*** Monumente istorice bisericeşti din MITROPOLIA MOLDOVEI ŞI SUCEVEI, Iaşi, Editura Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, 1974
Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la pagina de ansamblu |