| descriere | | ISTORIE
1. Biserica « Sf.Apostoli Petru si Pavel »
Toponimicul « Cetatuia »
Apare in documente inca de la inceputul secolului al XVII-lea. Desi s-a vorbit uneori despre o posibila existenta anterioara a unei biserici aici, nu exista dovezi ca ar existat o astfel de constructie anterioara ctitoriei lui Duca-Voda (N.Grigoras:1977, p.15). Denumirea se referea, poate, la un vestigiu de fortificatie mai veche, neatestata insa prin alte dovezi (N.Grigoras:1977, p.21). Se stie ca aici nu a fost domeniu domnesc. Pentru a putea construi in acest loc, unde erau vii, gradini, livezi sau padure, Duca voda a adunat timp de cativa ani bucatile de teren necesare, cumparand sau facand schimb cu proprietarii din zona (N.Grigoras:1977, p. 15-16).
Constructia
Zidita, dupa cum se spune in cronici, intre anii 1669-1672, de catre domnitorul Georghe Duca, zis si cel Batran (1665-1666, 1668-1672,1678-1683), urmeaza aproape acelasi plan ca si biserica Trei Ierarhi, cu care de altfel se si aseamana. Are unele asemanari si cu biserica de la Galata (N.A.Bogdan:2004, p. 455). Dar manastirea nu a avea cum sa fie complet terminata in 1672, asa cum spune inscriptia in limba greaca, pictata deasupra usii de la intrarea in pronaos. Aceasta intarziere s-a datorat mai ales rascoalei care l-a alungat pe domnitor din tara, in decembrie 1671. In anul urmator, au continuat luptele cu rasculatii, apoi a avut loc concentrarea in Moldova a trupelor otomane care se pregateau sa atace Polonia, ceea ce a solicitat cu precadere domnia, in detrimentul constructiei (N.Grigoras:1977, p.24). In 1675, inca mai erau necesare « lucrari de infrumusetare » la manastire fiind vorba, probabil, de finisarea unor constructii si de pictura (N.Grigoras:1977, p.24-25). Asemanarea cu biserica manastirii Trei Ierarhi se vede mai ales in proprotiile genrale si in planul constructiei. Forma boltirilor, impodobirea altarului si a niselor sepulcrale sunt insa mai putin incarcate, iar decoratia exterioara este incomparabil mai simplificata (G.Bals:1933, p.200). Fiind mai simpla, poate sa fie insa considerata si mai bine proportionata sau chiar mai eleganta decat celebrul sau model. Intre particularitatile bisericii de la Cetatuia notam si faptul ca sub altar se afla o tainita spatioasa, cu pereti din piatra (N.Grigoras:1977, p.38). In incinta se mai aflau un « palat » domnesc, chilii, « incaperile Darabanilor si Seimenilor de garda », baia si grajdurile domnesti, localul tipografiei (N.A.Bogdan, p. 455). Pentru manastire s-au facut si doua clopote, aflate in curtea bisericii, comandate la Danzig si la Brasov, ambele realizate in 1669 (N.Grigoras :1977, p. 21-22). Pictura din timpul lui Duca Voda a fost executata de mesterii aromani din Enina, Mihai Dima si Gheorghe, ajutati si de localnici precum zugravii Nicolae si Stefan, care au lucrat, probabil, ca ucenici, la Trei Ierarhi (N.Grigoras:1977, p.41). Peste ea s-a suprapus un alt strat, din 1842. Inscriptiile icoanelor erau in greceste, iar « zugravul insusi pare ca si-a fixat chipul pe pareti, intr-un costum greco-arnautesc » (N.A.Bogdan :2004, p.455). Pe peretele vestic al pronaosului, in dreapta intrarii, a fost pictat portretul citorului cu familia sa : Duca Voda, sotia Anastasia, Doamna Ecaterina (probabl soacra lui), fiul sau Constantin (care va domni intre anii 1693-1695 si 1700-1703), fiica sa Elena (viitoarea sotie a cronicarului Nicolae Costin), fiica sa Maria, alaturi de un alt copil, al carui nume nu se poate descifra (N.Grigoras :1977, p.49-50).
Morminte princiare
Intr-o nisa din partea de sud a bisericii se afla mormantul fiicei ctitorului, Maria, ingropata in 1672. In parte opusa, se afla o alta nisa, cu o piatra de mormant pe care se afla inscriptionat numele lui Duca voda si anul 1679 (N.A.Bogdan :2004, p. 455). In 1693, Constantin Duca a adus in tara osemintele parintelui sau Gh.Duca, de la Lwow, acolo unde a murit in 1685, ingropandu-l « cu mare cinste » in biserica de la Cetatuia (N.Grigoras:1972, p.537), fara a-i pune insa o piatra funerara. Cercetarile arheologice din 1933 au confirmat exisenta unor ramasite pamantesti aici. Nisa din peretel nordic a fost gasita goala. Poate ca era pregatita pentru Doamna Anastasia (N.Grigoras : 1977, p.71). In afara de fiica sa Maria, Duca voda a mai inhumat aici pe fratele sau Saul si pe fiul lui Ionita (N.Grigoras :1977, p.72).
Din istoria manastirii
In 1669, a fost inchinata Sfantului Mormant. A fost inzestrata cu mai multe sate, mosii, alte surse de venituri, inclusiv cu cele ale manastirii Hlincea din apropiere, care i-a devenit metoh (N.A.Bogdan:2004, p. 456-7 ;Virgil Draghiceanu:1913, p.150). Patriarhul Dosithei al Ierusalimului, care a si oficiat la slujba de sfintire a bisericii de la Cetatuia (Mitrofan Baltuta:1972, p.572) a trimis aici pe Nicolae Kerameus, fost profesor la Marea Scoala a Patriarhiei din Constantinopol, un carturar valoros al epocii sale. El a venit aici cu tot cu impresionanta sa biblioteca (N.Grigoras:1977, p.72). Tot aici, patriarhul a deschis o tipografie de limba greaca, unde « urmau sa se tipareasca cartile necesare credinciosilor ortodocsi de limba greaca din imperiul otoman », aceea infiintata in Constantinopol fiind distrusa de turci (N.Grigoras:1977, p.73). Dar dupa 1698, activitatea tipografica de la Cetatuia a incetat (N.Grigoras:1977, p.74). Tipografia a fost apoi mutata la Sf.Sava (Virgil Draghiceanu :1913, p.151). In 1675, mitropolitul Dosoftei al Moldovei s-a retras din oras aici, lucrand la cartile sale (N.Grigoras:1977, p.74-75). Tot la Cetatuia si-au gasit refugiul temporar, in vremuri de razboi, domnitorii Constantin Cantemir (in 1685-1686), Dimitrie Cantemir (in 1711) si Mihail Racovita (in 1717) (Virgil Draghiceanu :1913, p.152-156). Ultimul dintre ei a fost la un pas sa fie capturat de un detasament de mercenari straini, reusind cu greu sa isi scape viata aici. Pana la urma, i-a infrant pe atacatori si in amintirea victoriei sale a fost ridicata « Crucea lui Ferentz », din apropierea Nicolinei. In 1758, cand tatarii pradau imprejurimile Iasului, populatia s-a adapostit in manastirile fort ificate, inclusiv la Cetatuia (Virgil Draghiceanu :1913, p.159). In 1781, in apropierea Cetatuii, in mijlocul viilor, gradinilor si padurilor de pe acest deal, domnitorul Constantin Moruzia zidit « o casa de placere », pentru care a pus sa se amenajeze, in apropiere, si un iaz (Virgil Draghiceanu:1913, p.159). In timpul ocupatiei rusesti din 1806-1812, la Cetatuia si la Hlincea s-a amenajat un spital « pentru ostile bolnave » (Virgil Draghiceanu:1913, p.159). Si in timpul razboiului din 1788-1792, armatele rusesti au folosit-o drept spital militar (Dan Badarau, Ioan Caprosu:2007, p.228-9). Manastirea a fost afectata de incendiul din 1822, ca si Galata sau Frumoasa (Virgil Draghiceanu :1913, p.160). Probabil din acesta cauza s-a hotarat o repictare a manastirii in anii urmatori, apoi reparatii serioase la acoperisuri, la ziduri, la sobe, la garduri, la turnul de nord al portii mici (Virgil Draghiceanu :1913, p.160). Totusi, acareturile din incinta manastirii s-au aflat intr-o continua degradare, dupa cum arata Alecu Russo la 1842, V.Alecsandri la 1870 sau episcopul Melchisedec la 1885 (N.A.Bogdan:2004, p. 457). Dupa secularizare, manastirea a decazut. In 1864 aici a fost cantonata infanteria de pe langa palatal domnesc, iar la 1865 a fost adusa o parte din Arhivele Statului, in locuintele domnesti si in cele egumenesti (N. Grigoras:1977, p. 75), unde au ramas atat timp cat nu s-au distrus acoperisurile.
Memoria locului
S-a spus ca, printr-un tunel pornind din turnul sud-estic al incintei, se putea ajunge la fantana manastirii si ca tot un tunel lega casa domneasca de cripta de sub masa altarului (N. Grigoras:1977, p.31; Vasile Nacu:1972, p.568). Unii ieseni cred ca a existat un tunel ce lega Curtea Domneasca, pe sub valea raului Bahlui si pe sub Dealul Cetatuia, de palatul domnesc din curtea manastirii sau chiar de altarul bisericii. Prin acest tunel, se zice, fugeau domnitorii de la Curte pana la Cetatuia, in caz de primejdie. Traditia nu a fost niciodata confirmata istoric, arheologic sau documentar (N.A.Bogdan:2004, p. 456). Totusi, nu au lipsit incercarile de a perpetua acesta legenda locala (Elida Agrigoroaie:1984, p.32-33). Se mai spune ca Mehmed al IV-lea, singurul sultan care a trecut prin Iasi (20-28 iulie 1672), a fost dus la Cetatuia sa admire realizarea lui Gheorghe Duca si privelistea orasului (Ion Neculce:1959, p. 42).
Lucrari de restaurare
Inca din 1896, la Cetatuia au inceput reparatii serioase, sub conducerea arhitectului Baicoianu (Dan Badarau, Ioan Caprosu:2007, p.229). Dar cele mai importante lucrari de restaurare au debutat, dupa planurile arhitectului N.Ghica-Budesti, in 1908. S-a refacut, mai intai, acoperisul caselor domnesti. Pana in 1910 s-au restaurat chiliile de langa sala gotica, s-au indepartat pur si simplu ruinele din incinta (inclusiv niste foste cladiri aflate intre turnul-clopotnita si cladirea salii gotice), s-au reparat toate incaperile anexe « salii gotice », boltile si pardoseala acestei sali. La 30 septembrie 1911 s-a pus piatra fundamentala a unui nou corp de chilii, pe latura nordica a incintei (20 de chilii, grupate 2 cate 2, pe doua nivele). A fost o solemnitate aparte, la care au participat familia regala, autoritatile civile, militare si religioase, in frunte cu Mitropolitul Pimen al Moldovei, dar si savantii strani care fusesera invitati la aniversarea (intarziata) a jubileului Universitatii din Iasi. Dupa cum au scris jurnalele vremii, cu acest, prilej Aurel Vlaicu a inconjurat Cetatuia cu avionul sau. In anul urmator s-a amenajat terenul din jurul noilor chilii pentru o mai buna scurgere a apei si a inceput restaurarea caselor construite de Gh.Duca. S-a refacut pictura din interiorul bisericii, acolo unde era afectata de infiltratiile de apa, iar acoperisul de sindrila a fost inclocuit cu tabla de arama. Potrivit arhitectului Baicoianu, inca din 1897, acoperisurile turlelor, care erau rotunde, au fost inlocuite cu altele in forma de piramida. Se pare ca in 1930, cu ocazia unor noi reparatii, s-a revenit la forma rotunjita, prin dispozitia Comisiei Monumentelor Istorice. Lucrarile de restaurare incepute in 1908 s-au incheiat abia in 1915 (N.Grigoras :1977, p. 85-86). Alte lucrari de restaurare au inceput in 1964 si au continuat in deceniul urmator. S-a restaurat zidul de incinta, turnul clopotnita si cel din coltul sud-estic, baia/cuhnea, casa domneasca, biserica (N.Grigoras :1977, p.89).
2. « Sala gotica »
3. Casa Domneasca (Palatul domnesc)
4. Corpul de chilii
5. Baia/cuhnea (bucataria)
In incinta manastirii a fost cam aceeasi dispozitie a cladirilor ca si la Trei Ierarhi. Tot ca si aici, se afla o constructie considerata la inceput a fi fost baia (feredeul), de inspiratie turceasca. S-a pastrat doar camera principala, patrata, cu un turn lanterna deasupra. Era tipul de baie cel mai raspandit la Constantinopol, adoptat si de Radu Golescu la curtea sa de la Golesti. Dar cladirea mai avea si alte incaperi, care au disparut : o antecamera si o camera unde se incalzea apa (asa cum era la Golesti). Aceasta cladire, la 1842, dupa cum descrie Russo, servea drept bucatarie, caci apa « care era adusa pe olane de la Barnova, secase » (Virgil Draghiceanu :1913, p. 168-169). Este singurul edificiu de acest tip din tara, care s-a pastrat (Grigoras, 1977, p.28). Dar istoricii au reconsiderat aceasta ipoteza, ajungand la concluzia ca “este, de fapt, o cuhne de un model special, cu turn lanterna, care apare in toata lumea mediteraneana de est” (Dan Badarau, Ioan Caprosu:2007, p.236).
6. Turnul clopotnita
7. Zidul de incinta
AUTOR FISA CATALINA MIHALACHE
Bibliografie :
AGRIGOROAIE, Elida Legende din Moldova. Locuri si legende, Editura Sport-Turism, Bucuresti,1984,
BALS, G. Bisericile moldovenesti din veacurile al XVII-lea si al XVIII-lea, Bucuresti, Institutul de Arte Grafice „E.Marvan”, 1933
BADARAU, Dan; CAPROSU, Ioan Iasii vechilor zidiri. Pana la 1821, ed. a II-a, revazuta, Iasi, Casa Editoriala Demiurg, 2007
BALTUTA, Mitrofan (ierodiacon), Tipografia greaca de la Manastirea Cetatuia, in „Mitropolia Moldovei si Sucevei” an XLVIII, nr.7-8, iulie-august 1972, p.577-588
BOGDAN, N.A. Orasul Iasi. Monografie istorica si sociala, ilustrata, retiparire a editiei a II-a (din 1913), Iasi, Editura Tehnopress, 2004
DRAGHICEANU,Virgil Cetatuia din Iasi, in „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, anul VI, 1913, p.145-179
GRIGORAS, Nicolae Manastirea Cetatuia, Iasi, Editura Mitropoliei Moldovei si Sucevei, 1977
GRIGORAS, Nicolae, Duca Voda cel Batran. Infaptuirile sale culturale, in „Mitropolia Moldovei si Sucevei” an XLVIII, nr.7-8, iulie-august 1972, p.525-545
LUPU, Gh. Gh. Note arhitectonice, in „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, anul VI, 1913, p.180-194
NACU, Vasile (arhitect) Manastire Cetatuia – monument istoric de arta, in „Mitropolia Moldovei si Sucevei” an XLVIII, nr.7-8, iulie-august 1972, p.566-571
NECULCE, Ion Letopisetul Tarii Moldovei si O sama de cuvinte, text stabilit de Iorgu Iordan, ed.II-a, Bucuresti, Editura de stat pentru literatura si arta, 1959
PORCESCU, Scarlat (preot) Mentiuni literare despre sau in legatura cu Manastirea Cetatuia, „Mitropolia Moldovei si Sucevei” an XLVIII, nr.7-8, iulie-august 1972, p.588-600
|