| descriere | | Biserica Barnovschi cu hramurile Adormirea Maicii Domnului(15 august); Sf. Părinţi Ioachim şi Ana (9 septembrie)
Istorie:
Construirea acestei biserici începea în 1627, în al doilea an al domniei lui Miron Barnovschi, voievodul asociind-o în actul ctitoririi şi pe mama lui, Elena (călugărită sub numele Elisabeta). Dar cum el părăsea ţara în iulie 1629, pentru a se întoarce, doar foarte puţin timp, în 1633, terminarea aşezământului revenea executorilor săi testamentari, Iancu Costin(tatăl cronicarului) şi Matei Gavrilaş. Barnovschi îi însărcina (înainte de 22 iunie 1633) să-i vândă proprietăţile din Polonia, şi cu banii obţinuţi să ducă la sfârşit biserica pe care el o închinase deja Sfântului Mormânt (Monumente: 279). Presimţindu-şi moartea, testatorul cerea ca trupul să îi fie adus în ţară şi îngropat la Dragomirna. Dorinţa i-a fost îndeplinită de Vasile Lupu, fără a se şti totuşi unde anume l-a reînhumat. Miron Costin nu preciza nimic în acest sens, Paul de Alep susţinând însă ca ar fi depus chiar în biserica Adormirea Maicii Domnului (Monumente: 280). În urma săpăturilor arheologice din 1998, a fost identificată în mijlocul naosului, sub pardoseală, o criptă boltită, din cărămidă, conţinând oseminte despre care se crede că ar fi ale lui Barnovschi (Erhan: 133).
Din patrimoniul bisericii fac parte două clopote, unul mare şi altul mai mic. Clopotul cel mare, dăruit de Miron Barnovchi în 1628, fusese turnat la Liov şi are, alături de inscripţia în slavonă, traducerea latinească a unui psalm al lui David, inscripţionată pe vangă:”...Doamne! Strigat-am către Tine! Auzi-mă Doamne!”(Bogdan: 216). Nu este folosit în prezent, fiind fisurat(Erhan: 134). Clopotul cel mic are următoarea inscripţie în română, cu litere chirilice: „Lăudaţi pre Dumnezeu în gals de trâmbiţă. Acest clopot (s-a turnat) întru pomenirea lui Io Miron Barnovschi Voievod. Leat 7223 (1715)”. (Monumente: 282)
Acoperişul original al edificiului arzând, era refăcut de Vasile Lupu. Biserica ar fi fost acoperită cu olane, dar în urma unui alt incendiu (1836), care afecta o bună parte din oraş, era reacoperită cu tinichea(Bogdan: 215). Planul de sistematizare a Centrului Civic, din 1983, văduvea şi el monumentul de clădirile anexe, în afara bisericii nerămânând decât turnul-clopotniţă şi un beci lipit de acesta(Erhan: 134). În 1994, a început restaurarea internă ş externă a acestui aşezământ.
Memoria locului:
- Miron Barnovschi a dăruit bisericii un Epitaf, lucrat, se presupune, chiar de mama sa Elisabeta, care brodase în mijloc scena punerii lui Hristos în mormânt. Inscripţia în limba greacă are următoarele precizări: „Io Miron Voievod cu mama lui Elisabeta; în luna lui martie 25” (Monumente: 282-283).
- Domnitorul Miron Barnovschi comanda la Moscova, prin intermediului lui Varlaam, câteva icoane. Deşi acestea fuseseră zugrăvite şi plătite, nu au ajuns niciodată la beneficiar, în ciuda tuturor intervenţiilor făcute la ţarul însuşi (Monumente: 283).
- Călătorul Paul din Alep văzuse imaginea ctitorului, pictat călare pe un cal alb(1653). În epocă, se spunea că exact atunci când Miron Barnovschi era decapitat la Istambul, în portretul său din biserica ieşeană apărea o fisură adâncă(Grigoraş: Monumente: 280).
- Cercetând biserica înainte de 1885, Melchisedec nu găsea nici o inscripţie, sesizând în pridvor doar portretul lui Miron Barnovschi şi al mamei sale, ţinând în mâini macheta
- lăcaşului, iar în naos, din nou, portretul domnitorului(Monumente: 282)
Bibliografie:
Bogdan, Nicolae Andriescu, Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, Iaşi, Ed. Tehnopress, 1997.
Erhan, Viorel, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi, Iaşi, Ed. Tehnopress, 2003.
Monumente istorice bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, 1974.
Andi Emanuel Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|