| descriere | | Istorie
Clădirea a fost construită la începutul secolului XIX pe amplasamentul unei construcţii din veacul XVII. (Ioan Sasu: 2006, p. 453). Nicolae Stoicescu menţionează un interval destul de îngăduitor în ceea ce priveşte ridicarea imobilului, 1800-1832, (Nicolae Stoicescu: 1974, p. 415). A ars la incendiul din 1827 necesitând lucrări capitale. N.A. Bogdan afirmă că incendiul din 20 iulie 1827 a izbucnit chiar în casele Burchi, distrugând o treime din oraş, Curtea Domnească cu toată arhiva Visteriei şi Divanului. (N.A. Bogdan: 2000, p. 160). N.A Bogdan a preluat informaţia din colecţia de documente intitulată Uricariul editată de Codrescu în a doua jumătate a veacului XIX. Într-o Notiţă istorică aflăm că totul a pornit „de la focul ce s-a aprins de la Ilie Burchi Zmău, unde se pregătea vutce şi şerbeturi pentru a doua zi, fiind Sf. Ilie” (Uricariul: 1862, p. 177). La sfârşitul secolului XIX era proprietatea familiei Burchi. La 1920 era în proprietatea Jandarmeriei, iar două decenii mai târziu, în clădire funcţiona Institutul de Surdo-Muţi.
Memorie
Zmeu era porecla lui Ilie Burchi.
Bibliografie:
Bogdan, N.A., Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială ilustrată, Iaşi, Tehnopress, 2004.
Sasu Ioan, Locuinţe boiereşti neoclasice, în Monumentul (coordonatori Silviu Văcaru, Aurica Ichim), Iaşi, Editura Trinitas, 2006.
Stoicescu, Nicolae, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1974.
Uricariul cuprinzătoriu de Hrisoave, Tratate, şi alte acte atingătoare de Moldo-Valahia, din suta a XV până în zilele noastre. Sub redacţia lui Teodor Codrescu, volumul V, Iassi, Tipografia Buciumul Roman, 1862.
ALEXANDRU ISTRATE cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|