| descriere | | Biserica Sf. Parascheva (Prapa-Doamna) cu hramul pe 14 octombrie
Istorie:
Este situată în imediata vecinătate a Bibliotecii Centrale Universitare. Datează din anii 1852-1858, fiind ridicată prin strădaniile preotului Constantin Pavelescu şi ale epitropului Dumitru Burduja (Erhan: 226). Nu poate fi ctitoria poetului şi marelui boier Costache Conachi „...care-şi avea casele în apropierea acestei biserici, pe locul căror astăzi s-a zidit Şcoala Normală de fete...” (Bogdan: 237). Această informaţie nu poate fi acceptată deoarece respectiva persoană trăise între anii 1778-1849 (Erhan: 227) Se ştie că prin contribuaţia enoriaşilor şi a familiilor Hulubei şi Tăutu s-au procurat catapeteasma (1858) şi stranele(Bogdan: 237; Erahan: 227). Biserica a fost pictată între anii 1957-1962(cu multe întreruperi) de către pictorii Nicolae Stoica şi Vasile Robea (Erhan: 226). Dintre obiectele de patrimoniu existente aici se remarcă două Evanghelii, tipărite la mănăstirea Neamţ, în 1821(Dascălu: 77). Menţionăm şi icoana Sf. Ierarh Nicolae, ferecată în argint, având gravată data: 1861, aprilie 15 (Erhan: 228). Deşi fusese renovată în 1932, avariile provocate de bomba căzută pe trepte, în noaptea de 5-6 iunie 1944, făceau necesare reparaţiile din anii 1945-1946(Erhan: 228). Cutremurul din 4 martie 1977 a afectat clădirea, impunându-se lucrări de consolidare a cupolelor, iar în 1993 a turlei (Erhan: 228).
Memoria locului:
- Actualul edificiu a înlocuit o biserică mai veche, făcută din lemn (1730) şi având cu hramul „Sf.Voievozi” (Dascălu: 77; Bogdan: 237). Lângă actuala biserică, în dreptul altarului, o cruce de piatră marchează locul unde era cândva Sf. Masă de la vechiul lăcaş (Dascălu: 77).
- Un alt nume ale bisericii era Prepodobna (Bogdan: 237), ceea ce în limba slavonă înseamnă”Prea Cuvioasă” (Dascălu: 77). Mai este cunoscută sub numele „Sf. Vineri” sau „Vinerea Mare”.
- La această biserică se închina odinioară o parte din breasla calicilor, o altă parte mergând la biserica Banu (Bogdan: 237).
- În curte se păstrează două pietre funerare: a lui Constantin Pavelescu (1812-1870) şi a familiei Buzdugan: comisul Vasile (m.1840), soţia sa Ecaterina (m.1851) şi fiica lor Safta(m.1870) (Erhan: 228).
Bibliografie:
Bogdan, Nicolae Andriescu, Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, Iaşi, Ed. Tehnopress, 1997.
Dascălu, Nicolae; Iftimi, Sorin, Pelerin în Iaşi, Iaşi, Editura Trinitas, 2000.
Erhan, Viorel, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi, Iaşi, Ed. Tehnopress, 2003.
Andi Emanuel Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|