| descriere | | biserica are hramul “Duminica tuturor Sfinţilor” (a doua duminică după Rusalii)
- este biserică parohială
- de mai mulţi ani, aici se desfăşoară lucrări de consolidare şi de reparaţie radicală a bisericii, aflată într-o stare avansată de degradare
Istorie
Denumirea sub care este cunoscută, „Banu”, vine de la primul ctitor al unei biserici pe acest loc, „Savin Smucilă mare ban”, care a construit aici un lăcaş de cult în 1704 (Dan Bădărău, Ioan Caproşu:2007, p.389). Slujba urma să fie oficiată în limba română, „preoţii fiind din neamul lui Savin”(Viorel Erhan:2003, p.179). A fost zidită din nou în 1800, prin subscripţie publică, de către mitropolitul Iacov al II-lea Stamati. Tot atunci i s-a pus şi hramul actual, în locul celui vechi, „Adormirea Maicii Domnului” (Uspenia, 15 august). Pisania care pomeneşte cele de mai sus aminteşte şi de numele arhitectului, „Her. Leopold”(Dan Bădărău, Ioan Caproşu:2007, p.389). Pare să fie cea mai veche biserică din Iaşi, unde s-a trecut în pisanie şi numele arhitectului (Dan Bădărău, Ioan Caproşu:2007, p.389). Deşi arhitectul pare să provină din şcoala artistică austriacă, stilul bisericii este cel „clasic rus”, care a influenţat şi alte construcţii din Moldova (Dan Bădărău, Ioan Caproşu:2007, p.389). Biserica „este în formă de plan treflat, cu absidele laterale în interior [...] şi cea de la altar semicirculară”. Deasupra nartexului are un turn clopotniţă. Catapeteasma a fost realizată de Eustatie Altini, în 1802 (Viorel Erhan:2003, p.180). Turnul are o configuraţie barocă specifică epocii şi foarte răspândită în Ţările Române (Mihai Ispir:1984, p20). Decoraţia exterioară trimite la expresia de „rococo al clasicismului, aplicată cândva stilului Empire”( Mihai Ispir:1984, p. 26). Mitropolitul Iacov al II-lea a înzestrat-o şi cu obiectele de cult necesare. I se mai spunea cândva şi „Biserica Calicilor”, căci aici se închina breasla lor (N.A.Bogdan:2004, p.288). De altfel, zona din apropiere, cunoscută sub numele de Râpa Galbenă, fusese în trecut denumită „Mahalaua Calicilor”. Între proprietăţile bisericii s-au numărat, la începutul secolului XX, berăria „Bragadiru” şi o donaţie în boburi de valoare a logofătului Constantin Conachi (N.A.Bogdan:2004, p.288). În partea de est a bisericii a existat, până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, cimitir, pe al cărui teritoriu s-a construit actualul Colegiu Naţional şi s-a tăiat strada Lăpuşneanu (Viorel Erhan:2003, p.181).
Restaurare
Din 1800, nu a suferit modificări, ci doar unele reparaţii, cum au fost cele din 1965-1966, de exemplu. A fost serios afectată de cutremurul din 4 martie 1977. Din 1999 au început lucrări de consolidare şi reparaţii capitale, care continuă, cu intermitenţe, şi în prezent (Viorel Erhan:2003, p.180).
Bibliografie
BĂDĂRĂU, Dan; CAPROŞU, Ioan Iaşii vechilor zidiri. Până la 1821, ed. a II-a, revăzută, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2007
BOGDAN, N.A. Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, retipărire a ediţiei a II-a (din 1913), Iaşi, Editura Tehnopress, 2004
ERHAN, Viorel Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi, Iaşi, Editura Tehnopress, 2003
FECHECI, Aurora Monumente arhitectonice ieşene. Stiluri şi cronologie, Iaşi, Editura Cariatide,s.a.
ISPIR, Mihai, Clasicismul în arta românească, Bucureşti, Editura Meridiane, 1984
Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|