| descriere | | Istorie:
La mijlocul secolului al XIX-lea (după 1849, dar înainte de 1866), bancherul Iacob Neuschotz (Jacques de Neuschotz), cunoscut şi ca mare binefăcător al comunităţii evreeşti din Iaşi (I.Niemirower:1907, p.26), avea aici o locuinţă impozantă. Era, se pare, şi sediu al afacerilor proprii, el preferând să locuiască efectiv, cel puţin în ultimii ani de viaţă, în vila sa „Mon Repos”, din Copou (Viaţa lui Iacob de Neuschotz:1889, p.28) - cumpărată de la Mihail Kogălniceanu. Deţinea, oricum, mai multe imobile în oraş: pe Strada Mare (Ştefan cel Mare), unde a fost amenajat aşa-numitul hotel „de Nord” (N.A.Bogdan:2004, p.297), pe Strada de Jos, unde s-a înfiinţat „Orfelinatul Iacob şi Fanny Neuschotz” (Acte concernând fundaţia Casei de Orfani...:1914, p.6) şi altele. Ascensiunea lui Iacob Neuschotz ca bancher şi mare om de afaceri a devenit vizibilă după 1849, când l-a împrumutat pe domnitorul Mihail Sturza cu 6000 de galbeni (Viaţa lui Iacob de Neuschotz:1889, p.7). În 1866, împreună cu Dimitrie Cozadini, a înfiinţat „Societatea de asigurări România”. Câştigând încrederea unor oameni importanţi din ţară şi din străinătate, a prosperat continuu, devenind, în acelaşi timp, un filantrop exemplar. Primul său act de generozitate a fost construirea unui templu mozaic. Dar primăria oraşului se opunea ridicării unui edificiu de cult străin „pe locul din apropierea unei biserici creştine (peste drum de biserica Sf. Dumitru Balş)” (Viaţa lui Iacob de Neuschotz:1889, p.11). A fost însă de acord cu ideea ca marele bancher – care arbora şi titlul de baron austriac - să îşi construiască un spaţiu de rugăciune propriu, în curtea locuinţei sale din apropiere. Aşa a fost construit templul Beth-Iacob, în curtea caselor lui Neuschotz, dar cu faţada spre stradă (Viaţa lui Iacob de Neuschotz:1889, p.11), între 1865 (I.Kara:1997, p.75) şi 1867 (I.Mitican, f.a., p.223). Bombardat la 1944, templul a fost apoi demolat, în procesul de sistematizare a cartierului (I.Kara:1997, p.75). Deci, la mijlocul anilor `60, bancherul avea aici o locuinţă suficient de mare pentru a îndreptăţi construcţia acestui templu. Totuşi, este prea puţin probabil ca el să fi deţinut aici un imobil de proporţii, înainte de consacrarea sa deplină ca mare bancher, în 1849. Stilul decorativ, aşa cum a fost el recent restaurat, trimite la o epocă ulterioară, din ultimul sfert al veacului. Relatarea celor petrecute în 1889, la înmormântarea sa, insistă asupra ceremoniilor care au avut loc la „palatul” (Viaţa lui Iacob de Neuschotz:1889, p.28,29, 31,32). Succesul proprietarului, care „s-a înălţat dintr-un unghiu întunecos al târguşorului Herţa, într-un palat splendid din Iaşi” era, în ochii contemporanilor, ilustrat în bună măsură chiar prin frumuseţea acestui edificiu. Se poate deci presupune că respectiva clădire avea, cel puţin în anii `80 – atunci când tocmai începuse să se impună şi la noi stilul eclectic - o formă de-a dreptul impresionantă, apropiată poate celei de astăzi. La 1913 deja se vorbea despre „fostele case” din strada Cuza Vodă ale bancherului (N.A.Bogdan:2004, p.245), căci în 1910 au fost vândute Administraţiei Financiare (I.Mitican, f.a., p.223). O vreme au funcţionat aici magazine (Aurora Fecheci:2003, p. 163). Dar cea mai stabilă imagine postbelică a clădirii se asociază cu aceea a hotelului Select, care a devenit un reper important din centrul oraşului.
Construcţie:
În prezent, edificiul are două laturi perpendiculare, una având faţada spre Piaţa „14 decembrie 1989”, iar cealaltă spre strada Cuza Vodă, în apropiere de Piaţa Unirii. Aripa dinspre Cuza Vodă are un gang de intrare în curtea interioară. Îmbinarea celor două laturi, într-o formă rotunjită, este marcată suplimentar printru-un grup statuar antropomorf, dispus la nivelul acoperişului. Clădirea are un parter înalt şi un etaj mansardat. Ferestrele mari ale parterului, arcuite la partea superioară, sunt încadrate cu largi chenare decorative. Şi cele de la nivelul superior, mai mici, sunt marcate printr-o decoraţie geometrică şi vegetală. Recent restaurată, construcţia se remarcă prin contrastul dinamic al culorilor, aşa cum alternează ele datorită decoraţiilor albe, în relief, din ipsos, tencuielii zmeurii în praf de piatră şi acoperişului metalic brun. Stilul arhitectural ilustrat aici, ca şi în alte „locuinţe burgheze” de secol XIX, cum ar casa profesorului Gh. Bogdan de pe strada Berthelot din Copou sau casa Wachtel de pe bulevardul Independenţei, este considerat a fi „eclectic” de „şcoală franceză” (Aurora Fecheci:2003, p.162, 163). Specific artitecturii româneşti din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, îmbină unele tradiţii locale cu influenţe din Austria şi din Franţa (Aurora Fecheci:2003, p.163), fiind deopotrivă întâlnit în construcţia unor edificii publice ca şi a unor locuinţe particulare mai pretenţioase.
Bibliografie:
*** Acte concernând fundaţia Casei de Orfani Iacob şi Fani Neuschotz, Iaşi, Goldner,1914
BOGDAN, N.A. Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, retipărire a ediţiei a II-a (din 1913), Iaşi, Editura Tehnopress, 2004
FECHECI, Aurora, Iaşii –arhitectura şi legendă, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2003
KARA, I., Contribuţii la istoria obştii evreilor din Iaşi, Bucureşti, Editura Hasefer, 1997
MITICAN, Ion, Evreii din Târgu Cucului de altădată, Iaşi, Editura Tehnopress, f.a.
NIEMIROWER, I. (dr.) Ochire asupra istoriei comunităţii israelite din Iaşi. Conferinţă ţinută la Toynbee Hall în Iaşi, Bucureşti, Tipografia „Speranţa”, 1907
*** Viaţa lui Iacob de Neuschotz, Iaşi, editat de V. Negruţi, 1889
Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|