| descriere | | Biserica cu hramul Sfinţii Patruzeci de Mucenici (9 martie) şi Duminica Tuturor Sfinţilor Români (a doua dumnică după Rusalii)
Istorie:
La mijlocul secolului XVIII, dealul Copului nu era foarte populat, neexistând decât curţi boiereşti şi nici un lăcaş de cult (Bogdan: 228). Din această cauză, în 1760, hatmanul Vasile Ruset şi soţia sa Safta, ridicau o biserică de zid pe locul aprobat la 20 august acelaşi an, de domnitorul Ioan Teodor Callimachi (Gheorghiu: 40). Terminată în scurtă vreme, „mănăstioara” era sfinţită de mitropolitul Gavriil Callimachi (1758-1786), fratele domnului. Ctitorii au închinat-o mitropoliei Proilavei(Brăila), când aceasta îl avea în frunte pe anume Daniil (Bogdan: 228). Patronajul cu pricina nu a fost de bun augur, aşezământul ajungând, după 27 de ani, într-o stare proastă. Ceea ce îl determina pe vel vistiernicul Lascarache Ruset, urmaş în ctitorie, să revendice ctitoria părinţilor săi(Gheorghiu: 44). El obţinea de la domnitorul Alexandru Ioan Ipsilanti(1786-1788), hrisovul din 30 octombrie 1787, care oferea bisericii 20 de lei pe lună (din vama domniei) pentru cheltuieli de întreţinere. Pe locul dăruit de Ipsilanti apăreau gospodării, îngăduite cu titlul de bezman(embatic): o formă de arendare pe termen lung sau nelimitat, prin care arendaşul se bucura de toate drepturile de proprietate, cu condiţia să plătească anual epitropiei o sumă de bani sau o contribuţie în natură (Gheorghiu: 46). Construcţia iniţială a suferit două modificări: 1) în 1868, când i s-a adăugat pronaosul (cu cafas deasupra, pentru cor) şi clopotniţa; 2) în 1924, când i s-a adăugat pridvorul (Erhan: 190). În 1994, s-a trecut la consolidarea şi renovarea interioară a lăcaşului (Erhan: 190).
Memoria locului:
- Clopotul mare de circa 300 kilograme poartă inscripţia: „Acest clopot s-a făcut spre pomenirea sufletului Constantin Suceveanu cu ajutor de la alte ipochimene şi s-au dat la biserica sfinţilor Patruzeci de Mucenici în vremea epitropiei acestei biserici, a dumnealui Căminarul Dumitrache Florea, în anul 1892” (Gheorghiu: 50).
- Potrivit unei plăci din marmură, în anii 1859-1863 a slujit aici ca diacon Ion Creangă. Un bust montat în curte îi păstrează amintirea.
- În noiembrie 1869 era reînhumat, tot în curte, cărturarul Gheorghe Asachi. La 12 octombrie 1890, osemintele erau extrase de acolo şi reînhumate (14 octombrie) sub soclul statuii acestuia, situată în faţa şcolii (lângă biserica Trei Ierarhi) care îi poartă astăzi numele. Inscripţia de pe monumentul funerar aflat în curte păstrează însă memoria celor înmormântaţi
- cândva în acel loc: poetul Alexandru Hrisoverghi(1811-1837) şi pictorul Eustatie Altini(1772-1815), cel care realizase(1814) icoanele împărăteşti din catapeteasmă ( Erhan: 190).
- De obicei, decedaţii erau îngropaţi în jurul acestei biserici. Dar la 3 iunie 1871 primăria interzicea înhumările în cimitirele bisericeşti, deschizând în schimb cimitirul „Eternitate”(Gheorghiu: 47).
- Alături de bustul lui Ion Creangă, curtea bisericii Patruzeci de Mucenici găzduieşte şi bustul lui Gh.Asachi, sculptat de C. Crengăniş (Erhan: 190).
Bibliografie:
- Bogdan, Nicolae Andriescu, Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, Iaşi, Ed. Tehnopress, 1997.
- Erhan, Viorel, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi, Iaşi, Ed. Tehnopress, 2003.
- Gheorghiu, Ştefan C., Biserica „Sf. 40 de mucenici” din Iaşi, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, an XXXVIII, nr. 1-2,
Andi Emanuel Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|