| descriere | |
Istoric:
Cu prilejul sondajului din 2001 (St. Cheptea) au fost identificate alte două biserici mai vechi sub biserica de la Ştefan cel mare.
Biserica I: cu o fundaţie de 2, 30 m (dar adâncă numai de 0, 90 – 1,00 m) şi o lăţime a elevaţiei de 1, 80 m, datează, probabil, din a doua jumătate a veacului XIV; masa altarului a fost identificată în naosul actualei biserici.
Biserica II: Era o biserică mai mare, de plan treflat, puţin deviat de la axul primei biserici. Tehnica de construcţie este diferită, fundaţiile fiind mai adânci: 2, 30 -2, 50 m adâncime şi 1, 40 – 1, 50 m lăţime. Aceasta a fost construită, probabil în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1431). Pe partea de vest avea şi un pridvor, a cărei temelie se ţese cu temelia acestei biserici. La baza temeliei acestei bisericii s-au descoperit pietre profilate de la uşi ori ferestre care proveneau de la primul monument. Probabil că a fost puternic afectată de cutremurul din 1471, fiind necesară demantelarea ei.
Descriere obiectiv:
Plan : Triconc, cu turlă pe naos. Dimensiuni exterioare: 24, 20 m lungime şi 8, 40 m lăţime (în dreptul absidelor, 12, 00 m). Dimensiuni interioare: lungimea de 21, 50 m, egală cu înălţimea din naos, până la calota cupolei. Planul este dat şi de folosirea temeliei unei biserici mai vechi. Săpăturile arheologice din 2003 au evidenţiat temeliile unui pridvor pe latura de vest a bisericii, care se întreţes cu temeliile bisericii anterioare. Cu prilejul refacerii soclului şi faţadelor bisericii, la începutul sec. XX, s-au înlăturiat elementele ce puteau susţine existenţa unui pridvor din timpul lui Ştefan cel Mare (ca la Putna sau Baia). (St. Cheptea, p. 18)
Faţade: Biserica Sf. Gheorghe a avut pictură exterioară în frescă, realizată pe la 1530; se consideră că este cel dintâi monument din Moldova dintre bisericile cu pictură exterioară. S-a afirmat că autor al picturii ar fi un anume Gheorghe zugrav. Pentru mărirea suprafeţei ce trebuia pictată, au fost astupate cu tencuială ferestrele gotice monumentale din pronaos, rămânând doar două ferestre de mici dimensiuni. La 1791, spătarul Mihail Racoviţă a realizat acoperirea picturii exterioare cu tencuieli. Ferestrele amintite au fost decapate şi repuse în valoare abia cu prilejul restaurării de la începutul sec. XX, când au fost înlăturate şi urmele de pictură exterioarăm de către arh. C. Băicoianu, din şcoala lui Lecomte de Noüy (se păstrează fotografii cu acestea). (St. Cheptea, p. 19)
Compartimentare interioare: altar, naos, pronaos, pridvor. Este greu de precizat dacă cele 4 ferestre gotice (două pe nord şi două pe sud) au fost montate de la început în pronaos sau provin de la un pridvor, fiind mutate într-o fază ulterioară, poate în domnia lui Ştefăniţă vodă, după cutremurul din 1517. (St. Cheptea, p. 19).Între naos şi pronaos se află un perete despărţitor cu o uşă amplasată pe axul principal al bisericii. Pe acest perete, în naos, se afla tabloul votiv, cu portretul lui Ştefan cel Mare; după înlăturarea acestui perete despărţitor (la 1791, de către spătarul Mihail Racoviţă) s-a mai păstrat din tabloul votiv doar un personaj feminin.
Extinderi: Radu Mihnea vodă a adăugat bisericii, se pare, un pridvor, dar de mai mici dimensiuni decât temeliile descoperite în 2001. La 1791, spătarul M. Racoviţă, este probabil că a realizat amenajarea intrării în biserică printr-un turn clopotniţă. (St. Cheptea, p. 20)
Componente artistice: Pictura interioară este dfe o mare valoare artistică. Se pot distinge trei etape, care corespund intervenţiilor msjore făcute în timp asupra monumnetului: în altar şi parţial în naos se mai păstrează pictura de la Ştefan cel Mare. În pronaos, pictura este de la Petru Pareş, meşter fiind, posibil, acelaşi Gheorghe zugrav, care ar fi pictat şi fresca exterioară. Cea mai nouă este pictura din pronaos. Pictura a fost afectată şi de spălarea cu detergent, neautorizată, făcută în 1992 (ulterior fumul s-a aşezat şi mai bine pe pictură). Deasupra picturii au apărut foarte multe insemnări în zgrafiti, scrise în limbile slavonă, polonă, greacă, armeană şi română; cea mai veche e din 1591.
Mobilier: schimbarea catapetesmei (1791, spătarul Mihail Racoviţă)
Inscripţii: Cele două pisanii; I. Minea, În legătură cu grafitele de la biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, în BCMI, XIX, 1926, p. 78-86 reproduce şi comentează câteva zeci de grafite]; Inscripţii Bucureşti, p. 506 [piatră de mormânt de la 1530];
Patrimoniu mobil: Emil Turdeanu, Tetraevanghelui bisericii Sf. Gheorghe din Hârlău, în vol. Oameni şi cărţi de altădată, vol. I, Bucureşti, 1997, p. 126-131, 144 (manuscris din 1504, aflat în colecţiile Muzeului de Stat din Cetinje).
Lucrări anterioare de restaurare: Restaurarea lui C. Băicoianu, încheiată la 1908, a afectat foarte serios aspectul exterior al monumentului. Biserica a fost decapată la exterior, înlăturându-se şi urmele de frescă. S-a refpcut faţada cu cărămidă aparentă şi discuri ceramice policrome, considerată a fi specifică monumentului original, din epoca lui Ştefan cel Mare. În 1911şi 1931-1932 s-au făcut lucrări de spălare şi de consolidare a picturii (pictorul Norocea, care a făcut, în general o lucrare de calitate).
Bibliografie:
N. Stoicescu, Repertoriul, p. 359-360; I. Minea, În legătură cu grafitele de la biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, în BCMI, XIX, 1926, p. 78-86 [reproduce şi comentează câteva zeci de grafite]; Inscripţii Bucureşti, p. 506 [piatră de mormânt de la 1530];G. Zotta, Bisericile din Hârlău şi Cotnari. După un raport de la 1800, în BCMI, 1933, p. 92; T.T. Burada, Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău zidită de Ştefan cel Mare, în RIAF, vol. VI, 1885, p. 134-143 [pisania, descriere; şi despre curtea domnească; document amintind „jariştea” caselor domneşti, din 1806]; G. Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, în BCMI, 1925, p. 47-57; G. Balş, Biserici moldoveneşti din sec. XVI, în BCMI, XXI, 1928, indice Sf. Gheorghe; pr. V. Tărăboanţă, Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, în MMS, XXXI, 1955, nr. 7-8, p. 391-405; arh. Virgil Bilciurescu, Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, în „Arhitectura RPR”, 1957, nr. 2, p. 19-22; Stela Cheptea, Biserica Sfântul Gheorghe şi Curtea Domnească. Hârlău, Iaşi, Ed. Golia, 2004, 95 p. [cu un bogat album color]; Stela Cheptea, Bobi Apăvăloaei, Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău la începutul secolului al XX-lea, în „Monumentul”, Iaşi, VIII, 2007, p. 9-15.
SORIN IFTIMI muzeograf, specialist, Complexul Muzeal National "Moldova"
revenire la prima pagina |